Medicina veterinară altfel

Povestea Vets4Wild

Medicina veterinară din România este o ştiinţă, care a încercat să ţină pasul cu  elita mondială şi la multe capitole a şi reuşit. Anumite ramuri, ca medicina animalelor de companie, a avut de suferit în perioada comunistă- cauzele sunt multiple, pornind de la un dezinteres al sistemului faţă de aceste animale, pană la lipsa personalului şi a dotărilor specifice a facultăţilor de profil- dar dezvoltarea cea mai spectaculoasă  s-a produs la aceste capitole.

Recuperarea s-a realizat fulminant, asistenţa  veterinară a animalelor de companie, se apropie, ca şi calitate de standardele mondiale, avem specialişti, care ne reprezintă cu cinste peste tot în lume.  Singura parte neglijată a acestei ştiinţe a rămas medicina animalelor sălbatice. Momentan, în afara unor cazuri izolate sau cursuri facultative, nu observăm nici un pas în această direcţie.

313532_266398096807783_2123281103_n

În  2012 cu trei colegi, am hotărât să înfiinţăm asociaţia “Vet’s 4 Wild”, a cărei activitate principală este salvarea şi reabilitarea animalelor sălbatice. Membrii fondatori au avut antecedente la acest capitol, dar ideea principală a fost ca, printr-o formă organizată, să fim mai eficienţi. Când a trebuit să formulăm statutul nostru, ne-am dat seama că activitatea asta poate fi mult mai complexă şi începând de la educaţie, până la studii ştiinţifice putem să acoperim multe lacune.

DSC01758

Cât s-a realizat din toate acestea, nu putem nici măcar să estimăm, dar avem o singură certitudine: este nevoie de noi. Dacă la început, treceau zile sau săptămâni fără să avem activitate, momentan putem să numărăm zilele pe degetele de la o mână, când fiecare dintre noi se poate ocupa exclusiv de praxisul lui, fără nici o sălbăticiune (în afară de bichonii din cabinetele noastre). Singurul lucru ce ne deranjează, este că nu am început mai repede, doar la fel de multe animale sălbatice aveau nevoie de noi şi în trecut.

775793_457629291049244_5180757731467410506_o

Momentan, asociaţia numără 10 membri activi şi reuşim să acoperim trei judeţe full-time, restul fiind în curs de „înrolare”. Aceste judeţe, în care suntem prezenţi permanent, ne asigură cea mai mare parte a pacienţilor noştri, dar de la Constanţa până la Satu-Mare primim constant pacienţi.

DSC01868

Majoritatea pacienţilor sunt păsările sălbatice, fiind cele mai numeroase componente a faunei sălbatice. Pentru o muncă eficientă este necesară  o cunoştinţă mai aparte a acestor vietăţi- începând de la identificarea speciei, până la nevoile lor în condiţii de captivitate. La acest capitol avem noroc cu o altă asociatie, „Grupul Milvus”. Ei se ocupă cu protecţia naturii şi a păsărilor sălbatice, de mai mult de 25 ani. Fără să avem un contract de colaborare, ne ajutăm unii pe alţii : ei ne aduc păsările rănite pentru tratament şi ei se ocupă cu laborioasa procedură de reabilitare, chiar şi a păsărilor ajunse la noi direct. Nu contează, prin ce filieră a ajuns animalul şi pentru ei este la fel de important, ca să ajungă înapoi în natură. Această compensare între două asociaţii este ideală şi creşte eficienţa ambelor tabere- a biologilor şi a medicilor veterinari.

DSC01795

Pro şi contra faţă de activitatea noastră.

 Aş începe cu cele contra:

-niciodată nu o să avem eficienţa colegilor care lucrează cu animale de fermă sau de companie. Colegii practicanţi au avantajul unei anamneze- nu întotdeauna exacte, dar totuşi nişte informaţii care pot fi  importante, lucru ce ne-a deosebit faţă de medicii umani şi dus la nivel de bancuri (unde te doare, întreabă medicul uman, aşa-i uşor- replica medicului veterinar). De cele mai multe ori nu cunoaştem nimic concludent din antecedentele pacienţilor noştri sălbatici şi am reuşit să apreciem conversaţiile de genul- (proprietarul) am o căţea, care nu se comportă bine, (medicul) când a fost în călduri?, (proprietarul) de o lună, (medicul) câtă apă bea?, foarte multă, păzeşte bolul cu apă şi deja avem în imagine o piometrită frumoasă, confirmăm ecografic şi avem soluţiile de rezolvare.

620445_265692620211664_1242196158_o

-frustrările sunt „ ca la mama acasă”. Fără să avem  preferinţe legate de specie, pierderea unor exemplare din specii foarte rare sau care ne stau mai aproape de sufletul nostru, ne afectează în mod mai deosebit. Încercăm să salvăm fiecare animal, dar senzaţia succesului când eliberăm o acvilă de munte şi un porumbel, diferă.

-câteodată suntem consideraţi inamicii poporului, salvând animale care nu sunt bine acceptate de societate. Ursul este exemplul suprem, care face viaţa ţăranilor insuportabilă şi scoaterea unui urs din laţurile „oamenilor”, este o ignorare a ceea ce înseamnă empatie faţă de semenii noştri rurali. Şorecarul comun, care nu are nici o treabă cu găina lui nea Vasile, este considerat un pericol mai mare deacât imigranţii din Siria, iar bufniţa, care prevesteşte moartea, nu are valoarea cutiei de carton în care transportăm la cabinet.

10708582_666933553420900_7304344082879932501_o

  Pro:

-România, aşa cum e, este un imperiu în Europa, dintr-un singur punct de vedere: avem o bogăţie a animalelor sălbatice, cu care nu poate să concureze nici o altă ţară de pe continentul nostru. De salvarea acestei comori nu se ocupă nimeni, în afară de noi, medici, biologi, ecologişti şi restul  de “naivi”.

-aş putea să folosesc cuvinte ca euforie, catarzis, orgasm etc. şi nici aşa n-aş  fi cu nimic mai aproape de senzaţia ce ne oferă eliberarea unui animal sălbatic sau măcar oportunitatea avută să pui mâna pe ei. Timp de 16 ani petrecuţi în meseria asta, am avut multe succese în cabinetele noastre şi cazuri care bat spre fantastic, dar să redai naturii ce i se cuvine, este ceva ce nu se poate formula în nicio limbă. Credem că şi pentru Emil Cioran sau Horia Roman Patapievici ar fi o provocare să descrie ce se întâmplă în sufletul nostru când eliberăm un pacient, dar cu toată stima pentru dânşii, cred că ar putea numai să se apropie de aceea senzaţie.

10710316_666934533420802_843577667714421109_o

Noi nu am ales un slogan pentru activitatea noastră, dar dacă ar trebui, poate că cel mai aproape de sufletul nostru ar fi: „ cine  vrea să creeze din el un animal sălbatic, încearcă să scape de suferinţele trăirilor umane”(autor necunoscut).

Mesajul nostru pentru voi, colegi sau viitori colegi, ar fi să încercaţi să eliberaţi din voi animalul sălbatic, mai salvaţi unul din fauna sălbatică şi vă promitem că o să vă simţiţi mai oameni, decât înainte.

_DSC9492

Autor Borka-Vitális Levente, DVM Vets4Wild